Despre Comuna Sabăoani

Comuna Săbăoani este cea mai mare şi una din cele mai vechi aşezări rurale din judeţul Neamţ. Este aşezată in zona central- estică a judeţului Neamţ, fiind concentrată la vest de intersecţia drumului european E 85 (DN2) cu drumul naţional DN28, la 12 Kilometri distanţa de municipiul Roman şi 62 Kilometri distanţa de municipiul Piatra Neamţ  reşedinţa judeţului Neamţ. Comuna Săbăoani are in componenţa sa doua sate : Săbăoani şi Traian

Populaţia : Dupa ultimul recensământ din octombrie 2011 , Comuna Săbăoani avea o populatie stabilă de 11127 locuitori

SCURT ISTORIC

Legenda formării comunei Săbăoani o regăsim in paginile unui manuscris ”Cronica de la Săbăoani”, monografie realizată de către Petre Sescu (Pădurarul).

Aşa cum se arată în aceasta lucrare, comuna Săbăoani de astăzi s-a format din vechiul sat Berindeşti, situat “pe coama dealului de unde înbrăţişai cu privirea şi cuprindeai cu ochiul liber intreaga vale a Siretului, cu câmpiile ei mănoase…”. Numele satului, arată autorul, provine de la cuvântul turcesc „berindei”, dat de turci pârâiaşelor ce brăzdau acest ţinut.

Satul Berindeşti a fost prădat deseori de armatele turceşti şi tătărăşti, casele erau arse la intervale scurte de timp, iar oamenii obligaţi să fugă în păduri din calea cotropitorilor. În urma acestor invazii, locuitorii satului Berindeşti s-au hotărât să se retragă de pe coasta dealului in padurea din apropiere, spre apus la 2 km depărtare. Au lăsat casele pustii in plin câmp, cu biserica in mijlocul satului, părăsind aceste locuri devenite periculoase. Şi astăzi locuitorii comunei Săbăoani numesc locul unde a fost vechea vatra a satului, Berindeşti, iar locul din centrul satului unde odinioară a fost biserica de piatră, i se spune astăzi „Miseşke”.

Treptat, oamenii care s-au aşezat pe actuala vatră a satului Săbăoani au tăiat copacii fostei păduri. Acest proces a condus la înălţarea unui val înalt de pământ în jurul satului, un val ingenios, asemănător unei fortificaţii care a aparat aşezarea de jur imprejur. În spatele acestor „tranşee” si-au găsit refugiul in timpuri de răstrişte locuitorii Săbăoanilui. Dupa incetarea invaziilor faima acestui val de pământ a decăzut, fiind folosit doar ca şi „gard de ţarnă”, despărţind vatra satului de imensul câmp dimprejur.

Se pare că primul locuitor care a părăsit Berindeştiul şi s-a aşezat in mijlocul pădurii amintite se numea Szabo Ioan Martin. „Când a intrat Szabo aici în pădure şi-a construit o casa pe o vâlcea, unde era o baltă, sursă de apă necesară acelor vremuri, pe locul unde se află casa lui Sebi Ioan (Chitanţă) unde a locuit Nicluş Niţă în grădina lui Ghearghiş Peter, astăzi strada Muncii,…”. Aici a fost construită prima casă în pădure de către Szabo Ioan Martin, de la care provine si numele satului Săbăoani.

Data stabilirii lui Szabo şi a tovarăşilor lui în pădure nu este cunoscută, pentru că ei nu s-au retras toţi deodată de la Berindeşti, ci numai o parte, fapt confirmat de documentele istorice care începând de la 1600 şi până la jumătatea secolului al XVIII-lea semnalează existenţa a două sate : Săbăoani şi Berindeşti.

Vechimea localităţii Săbăoani se poate constata şi din străzile întortochiate, strâmbe, cotite, frânte etc. Pentru că fiecare nou sosit în pădure îşi făcea bordeiul la întâmplare, fără nici o rânduială , printre arbori, fără a croi drumul de acces, astfel că umblau de la o casă la alta pe cărări printre arbori.

După ce s-au înmulţit, locuitorii noului sat au trecut la trasarea drumurilor de acces, dar au fost nevoiţi să ocolească arbori seculari şi casele deja construite, fapt care a dus la trasarea drumurilor cotite, frânte aşa cum se vede şi astăzi.

Totuşi nu cei veniţi din Berindeşti sunt primii descălecători in această pădure. La vremea descălecării lor aici, intr-o parte necunoscută de dânşii, trăia un grup de oameni despre care izvoarele istorice ne informează că marele voievod Ştefan cel Mare pe la 1468 suspendă plata oricărui bir, pentru locuitorii a două sate, unul dintre ele cu numele de Locos. Acesta era „Licuşenii” de azi, ce aparţinea Episcopiei Romanului, fapt care atestă existenţa unei populaţii la acea vreme în nordul pădurii în care au descălecat cei din Berindeşti.

După instalarea celor din Berindeşti în pădurea respectivă, vor exista doua sate separate unul de altul, la o distanţă de circa 2 km : noii veniţi, urmaşii lui Szabo, în sudul pădurii şi grupul de oameni care trăia la nordul pădurii.

După anul 1900 satul Licuşeni se contopeşte cu satul Săbăoani şi trece din punct de vedere administrativ la primăria comunei Sabăoani.